Ghicitul ursitului si visul lucid

prince
Azi ne sunt disponibile doar cateva franturi din modul in care lumea ancestrala a satului romanesc folosea abilitatile Psi in scopuri practice. Printre ele se numara ingeniosul ritual menit sa focalizeze atentia si sa stimuleze aparitia unui vis lucid specific si intens. Daca “visatorul” crede in forta ritualului si respecta etapele sale, atunci va putea identifica persoana ursita sa-i fie partener de viata.
——————————
Andrelusa
Sarbatoare straveche, cu caracter divinatoriu, se tine si azi, in satele din zona de munte, in ajun de Sf. Andrei.

In Maramures, Sfantul Andrei poarta numele de “Andrelusa”. Un nume lipsit de investitura crestina, care te duce mai degraba cu gandul spre un personaj pitoresc, din lumea fantastica a satului romanesc. Se crede, chiar, ca sarbatoarea religioasa s-a suprapus peste anul nou dacic, de unde si multimea practicilor premonitorii care se fac cu acest prilej. In satele de pe Mara, Cosau si Iza, Andrelusa e legat, mai ales, de ghicitul ursitului. Traditie localizata calendaristic spre sfarsitul anului, aproape de solstitiul de iarna, ea are menirea sa afle prin practici vechi, de magie, ce se va intampla in anul viitor, din punct de vedere sentimental. Visata deopotriva de fete si de baieti, casatoria, marele eveniment al vietii, aflarea celui ales, a “ursitului” si-a “ursitei”, cunoaste – in toata lumea satului romanesc – practici nenumarate, ramase in memoria colectiva ca o experienta de necontestat.

Turta de visat
De Andrelusa, in Maramures se tinea si se mai tine si azi, post negru. Dupa rasaritul stelelor, fetele care vor sa isi afle ursitul framanta o pogace (turta) din faina, apa si multa sare, pe care o coc in jar. Jumatate din ea se mananca, jumatate se pune sub perna, ca sa fie de vis. Mancatul turtei provoaca o sete cumplita, insa bautul apei este total interzis. Apa trebuie sa fie visata, dorita, bauta din mana celui care este ursitul, sau aparuta in preajma lui. Este cel mai greu post din cate se pot imagina, in care puterea vointei joaca un rol decisiv.
Visele din noaptea de Andrelusa (ajunul Sfantului Andrei) sunt extrem de coerente, cu scenarii de o varietate uluitoare, din care apa nu lipseste niciodata. Este limpede ca cine a mancat ceva foarte sarat va dori sa bea apa, fiindu-i sete. Refularea, stapanirea poftei in zona realitatii se rezolva in vis, intocmai ca in teoriile freudiene. Nu ca dacii ar fi fost psihologi, dar in traditiile mostenite nemijlocit de la ei, exista in mod vadit o stiinta a subconstientului care dirijeaza visul. De altfel, apa este simbolica. Ea inseamna unire, legatura, iubire, intimitate, fecunditate.
Dar iata cateva intamplari legate de Andrelusa, asa cum mi-au fost relatate de niste batrane din Desesti, sat Sugatag, Harnicesti si Breb.

Intamplari adevarate – In asteptarea viselor…
“Am tinut si io Andrelusa. N-am mancat nimic din sara spre ziua de Andrelusa, pana-n sara de Andrelusa, cand o rasarit stelele. Atunci am facut un cocut de grau framantat in slatina (saramura) si l-am copt in jarul din soba – dupa ce am impartit focul in doua. L-am mancat jumatate si jumatate l-am pus sub perina, invartit intr-o stergura. Nu-i slobod a bea apa pana visezi; ca trebe sa visezi ca-ti da apa. Da eu am visat c-am mers la vale s-am pranecat camasi si-o zinit un paun si tat s-o invartit pe langa mine. Tat face: “co-co-co, co-co-co, co-co-co”. S-am dat cu pranecul (maiul) dupa el, si s-o luat pa cararusa cata biserica. Dimineata, i-am spus la Mosu Batran si el o zas ca m-oi marita cu un om foarte frumos s-a mere la beserica sa fie cantor in locul lui. Ase o fost. O slujit dupa Mosu, 44 de ai. Ase om frumos si bun n-o fost pa apele aieste.” (Luchiana Fat – Desesti)
Cine tine Andrelusa in sila sau incorect va avea un vis trunchiat si nici destinul nu va fi bun. Aceasta practica vine sa spuna ca vointa omului este hotaratoare in derularea destinului sau; este o practica orgolioasa.
“Cand am fost fata, am tinut Andrelusa cu Anuta Bledii. Teseam amandoua in razboi. Atunci era sarbatoare cu cruce neagra. Ea o tanut. Eu n-am vrut sa tan, da ea nu m-o lasat sa mananc. Pa sara, tot am mancat un blid de pastai; am zas ca nu m-oi chinui, ca nu prea cred. Ea o mancat pogacea in slatina. In noapte, am visat fantana lu barbatu-meu din faneata, ca beam apa din ea. Asa o fost. I-o dat parintii de zestre chiar locu acela cu fantana. Am baut apoi apa din ea vo unsprezece ai.” (Nastasia Bledea – Sat Sugatag)
Cu toate ca baietii fac pe grozavii, tin si ei Andrelusa, pentru ca orice fiinta omeneasca vrea sa stie cine ii este sortit.

Asteptand sa fie visati de Andrelusa
Un barbat imi povesteste ca a tinut Andrelusa stand toata ziua acasa. Seara, si-a facut o placinta din faina de porumb, in care a pus o lingura cu varf de sare. Si-a copt-o in tigaie, a mancat-o jumatate si s-a culcat. A visat ca se afla in curtea unei biserici pitite intre doua dealuri. Curtea era plina de lume imbracata in haine de sarbatoare. Lui ii era foarte sete. A vazut un cerc de fete frumoase, avand fiecare in mana cate un ulcior cu apa si a cerut sa bea. Nici una n-a vrut sa-i dea. Fiecare se tragea si-si apara ulciorul. Iar lui ii era foarte sete. Vazand ca nu primeste apa, s-a intors cu spatele si a pornit sa caute un izvor. In momentul acela a vazut ca din multime vine spre el o fata inalta, subtirica, care i-a dat ulciorul sa bea. Aceea i-a fost ursita. Peste ani, cand s-a dus in satul nevestei lui, a ramas uimit de peisajul din jurul bisericii. Il visase intocmai.
In toate credintele populare se acorda o mare insemnatate visului, fiind considerat o stare superioara starii de veghe, un taram in care spiritul omenesc are o libertate absoluta, depasind toate barierele. Cea mai extraordinara consideratie despre somn si vise am auzit-o de la o batrana de 80 de ani nestiutoare de carte, Maria Oanta din Feresti. Avea o memorie fenomenala si stia aproape totul despre practicile magice de aparare. Locuia intr-o casuta minuscula – considerata a fi cea mai mica din Europa -, cotropita de flori agatatoare si de fasole cu flori albe si rosii. Ea a spus: “Cand dormi, duhul iti umbla afara din corp si graieste cu tati oamenii, si cu cei de departe, si cu cei care-s morti”.

Ceterasul
“Ne-am intales cu Victorie sa facem si noi pogace de Andrelusa, ca sa videm cum a hi. Da o baba ne-o zas sa nu punem jumatatea ramasa sub perina, ci s-o azvarlim pasta cap. No, s-apoi ase am facut. Am framantat farina cu apa si sare, am copt turtele in blodar (cuptor) pe jar, jumatate o am mancat, jumatate am bagat-o in san. Dupa acee, ne-am dus amandoua la baba in curte, ne-am pus pe capra de lemne si-am aruncat pogacile dindarapt, pasta cap, cu gandul sa ni se arate in vis ursitul. N-am vorbit dup-acee nimica, nici cata-olalta, nici cata baba, ca ase ne-o-nvatat. Sa nu mai scapam cuvant de pe buze, nici atunci, nici cand om mere acasa, fiindca facatura sa strica si-om visa un porc in loc de barbat. No, s-ase am facut. Ne-am pus lacata pe gura, ne-am dus acasa, mai pe uliti ferite, ca sa nu ne intalnim cu ceva cunoscuti, sa ne-ntrebe de una, alta, si noi sa nu raspundem nici macar ziua buna, c-apoi am fi fost de rusine in sat. Am luat-o pasta gradini, am trecut pasta gard si eu m-am culcat la buna batrana, ca era surda, saraca, si n-aveam la ce vorbi. No, s-apoi am durmit.

Cate femei, atatea povesti
Gandesti ca n-am visat? Tulai Doamne! Tata noaptea am fo la nunta si umblam ca beata, cu sistaru de lapte in mana, da nu era lapte inauntru, ci apa, si eu le-o turnam la tati in pahar. No, si cand apa o fo gata, numa ce ma striga unu din ce-terasii tomniti la nunta, ca de ce nu-i dau apa si lui? “Da ce foc de apa, dumita nu vezi ca s-o gatat?”, am zis. “Du-te si ada iar, ca apa-i in puterile tale”, o zis ceterasu si io m-am dus sa-i aduc. Da cand m-am intors, el plecase, si pe locul ala era numa fum. Ce mi-o vinit, nu stiu nici pana in ziua de azi, dar am tapat sistaru in fum si apa din el o curs atunce afara, si-o curs, si-o tat curs, pana cand m-am trezit din somn. No, Marie, asa visare, scoate-o la cap daca poti! Da m-am dus atunci la baba de m-o-nvatat, si ea mi-o zas ca ala cu cetera are sa-mi fie barbat, da mai am de-asteptat ceva vreme. No, si pe urma am uitat. O trecut un an, s-o dus altul, or mai trecut altii trei dupa el, pana in anul al septelea, cand inainte de postul Craciunului o zinit o colega de scoala din Breb sa ma cheme la nunta. Mi-i credea dumata? Cum am intrat in lontru, la masa, ceterasu din vis era acolo, sedea pe o lavita si duhanea. M-am uitat la el de parca il stiam de cand lumea, si el s-o ras cata mine, si-n sara aia m-o si cerut de nevasta. No! Si sa nu crezi ca Andrelusa face minuni? Ba face! Is multe povesti de astea prin sat.” (Maria Iuga – Budesti)

Autor: Parasca Fat; Formula As nr. 642/2004
Articolul complet il gasiti pe http://www.formula-as.ro/2004/642/enigme-16/practici-magice-romanesti-andrelusa-5538

——————————-
Sarbatorile mari, cum ar fi Sf. Andrei, Boboteaza, Sanzaienele, sunt incununate cu obiceiuri de a-l afla pe “cel ce ti-e scris”.

Sfaturi utile: Dupa ce ai tinut post negru si ai mancat jumatate de painica, seara, inainte sa te pregatesti pentru somn, pui sub perna jumatatea ramasa de paine impreuna cu crenguta de busuioc (in plus, unele femei îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase). Crenguta de busuioc trebuie sa ti-o dea preotul cand umbla cu Botezul Domnului din buchetul de busuioc cu care stropeste casa(nu busuioc din plic, pentru gatit). Apoi te pui in pat, te relaxezi si incerci sa simti recunostinta pentru visele clare si semnificative pe care pe vei avea. Ce trebuie sa visezi? Se spune ca o sa-ti visezi ursitul care trebuie sa-ti dea sa bei apa sau sa te treaca peste o apa. Daca te trezesti in cursul noptii si nu ai visat atunci trebuie sa mananci si cealalta jumatate de painica si apoi sa adormi. Pentru a functiona ritualul, conteaza foarte mult sa crezi ca vei visa persoana potrivita si ca-ti vei aminti visul iar acesta va fi suficient de clar sa-l poti intelege (nu va necesita interpretari complicate). E important sa faci singura/singur painica (se pot folosi de ex. 8 linguri faina si una de sare) si sa o framanti cu mainile tale- astfel nu mai este un produs de patiserie impersonal pe care-l poti cumpara de la magazin ci se impregneaza cu vibratiile tale si cu asteptarile ref. visarea ursitului. Evita sa te uiti pe geam cand deschizi ochii dimineata deoarece inpactul brusc al luminii te poate face sa uiti prea repede visul. Daca poti sa-ti notezi cat mai detaliat visul la trezire ar fi excelent (astfel il poti analiza ulterior si afla informatii noi).

O alta varianta a obiceiului, mai simpla, implica sa te speli pe fata cu aghiazma inainte de culcare si sa-ti pui o crenguta de busuioc sub perna (se mai spune in unele zone ca busuiocul trebuie acoperit cu o carpa rosie si astfel se pune sub perna). Utilizarea acestei metode doar pentru ca implica un gest facil duce deseori la esec, esec cauzat de lipsa unei motivatii intense pentru a obtine un rezultat. Aceasta metoda e recomandata doar daca considerati ca aveti o convingere ferma in acest ritual si nu va este necesara motivatia senzoriala oferita de postul negru si de consumul painicii cu sare. Increderea nu se traduce prin crispare si teama ca nu se va intampla ori ceva va merge prost; increderea se reflecta prin relaxare si convingerea recunoscatoare ca ritualul va functiona (chiar daca nu cunosti mecanismele complexe implicate). Visele lucide apar spontan (in absenta unor antrenamente specifice) doar in momentele in care suntem preocupati intens de rezolvarea unei probleme, somnul oferind relaxarea necesara pentru evidentierea unei solutii. De aceea, de cele mai multe ori este mai eficienta metoda postului negru comparativ cu gestul plasarii busuiocului sub perna (gest mai putin incarcat emotional mai ales daca nu se cunoaste/accepta ca busuiocul este simbol al dragostei pure iar in traditia crestina este considerat o planta sacra).

Obiceiuri asemanatoare celor de Sf. Andrei si Boboteaza (privind visarea ursitului) se practica si de Sanziene. Această zi şi, mai ales, noaptea de 23 spre 24 iunie, marchează solstiţiul de vară, iar precreştinii sărbătoreau cu sfinţenie această trecere. Ziua se numeşte Sânziene în Banat, Oltenia, Transilvania, Maramureş sau Bucovina. În sudul Moldovei, în Muntenia şi Dobrogea însă aceasta poartă denumirea de Drăgaică. Dacă vor să afle cum va arăta cel care le va duce la altar, fetele nemăritate trebuie să-şi pună sub pernă flori de sânziene şi cel pe care îl visează în noaptea de 23 spre 24 iunie le va fi mire.

Metodele mentionate mai sus sunt cunoscute de multa vreme in traditia romaneasca, sunt accesibile si conform numeroaselor marturii ofera indicii precise care ajuta la “recunoasterea faciala” rapida a viitorul partener de viata (chiar daca il gasesti peste cativa ani). Traditia vorbeste de utilizarea lor doar de fete nemaritate, acestea fiind puternic motivate sa afle un raspuns corect caci “a intra in randul lumii” oferea statut social; in plus, nu exista sansa unui divort in cazul unei alegeri gresite decat in situatii limita. Astazi lumea s-a schimbat iar metodele divinatorii inplicand vise lucide se pot folosi de catre persoane necasatorite, divortate sau vaduve, insa doar daca acele femei /acei barbati simt o foarte puternica nevoie afectiva de a-si gasi un partener de viata. Asadar, metodele nu vor functiona daca sunt utilizate in scop distractiv. Chiar si cu aceste conditii indeplinite se pare ca ursitii moderni nu au neaparat acelasi termen de valabilitate ca cei din vechime… Exista metode sofisticate de ursire din traditia sateasca care nu se mai folosesc azi, cum ar fi sa te holbezi la tine însăți, goală, între două oglinzi, într-o cameră întunecoasă, cu câte o lumânare în fiecare mână, încercând să privesti în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate – daca concentrarea e adecvata ca intensitate si durata, atunci vei avea o halucinatie vizuala cu chipul ursitului ori chiar cu scene din viitor.

princess
P.S. Batranii sugereaza sa folosesti o metoda specifica in cazul unei “ghicitori de dragoste” – pentru situatia in care ai de ales un barbat dintre cei pe care-i indragesti/ai putea sa-i indragesti daca infiripi o relatie (nu doar o amicitie). Daca cauti un raspuns obiectiv la astfel de dileme sentimentale, atunci solutia ar consta intr-o reteta clasica de coltunasi “umpluti” cu biletele, pe care scrii numele lor (adauga si un biletel cu “niciunul dintre ei” ca sa acoperi si acest aspect, caci poate ursitul nu a intrat inca “in peisaj”). Tu faci aluatul si coltunasii (de marimi si greutati similare), apoi ii pui la fiert. Cand la suprafata apei clocotite iese primul coltunas, il scoti, citesti numele de pe hartie si acela va fi persoana cu care trebuie sa duci relatia mai departe. Ar fi bine sa postesti si sa te rogi in acea zi. Conteaza doar primul coltunas asa ca ai grija sa-l vezi cand iese la suprafata. A se folosi aceasta metoda cu moderatie si doar daca ai credinta ca vei primi raspunsul potrivit in acest mod (e similara oarecum cu I Ching). Nu poti sa prepari acesti coltunasi “de dragoste” saptamanal ci doar la cele trei sarbatori traditionale. Nu folosi mai multe metode de ghicire a ursitului in paralel (incearca doar una/sarbatoare).

Advertisements

Chris Robinson si visele precognitive

Robinson-Aug 2000

Asa arata (apasa pe imaginea de mai sus) una din schitele viselor/cosmarelor sale precognitive (demonstrata ulterior a se referi la evenimentele din 9/11) – a dus la plecarea in SUA in vederea efectuarii unor experimente precognitive la University of Arizona (Professor Gary E. Schwartz). In aceste experimente, el era plimbat prin diverse locatii alese aleator si pe care nu le cunostea (a prezis detalii ale acestor locatii cu ajutorul viselor avute in noaptea anterioara experimentului). Intors in UK, Chris Robinson avea tot mai des cosmaruri ref. un eveniment violent implicand avioane, punctul culminant reprezentandu-l cosmarurile din noaptea de 8 spre 9 sept. 2011. A spus despre cosmaruri politiei din UK (cu care mai colaborase in trecut) si, pe data de 9 Sept. 2001, a scris & trimis o scrisoare ambasadei SUA din Londra prin care-i avertiza ref. pericol.

Drake - Robinson

Drake (stanga) si Robinson (dreapta)

Thomas A. Drake, inalt oficial al NSA ce ulterior a intrat in atentia publicului in calitate de avertizor de integritate (precursor al scandalului Snowden, vezi scandalul Trailblazer), afirma ca autoritatile britanice si americane erau la curent cu precognitiile lui Robinson inainte de 9/11 dar nu le-au acordat importanta. Drake (avand functia de Chief of the Change Leadership & Communications Office in Signals Intelligence Directorate la sediul NSA din Fort Meade, Maryland) a colaborat cu Robinson dupa anul 2001 (pana la parasirea NSA de catre Drake) in ceea ce pare a fi un Special Access Program dedicat studierii fenomenelor psi (parte a NSA Signals Intelligence, cu legaturi ce duc catre Office of the Secretary of Defense). Un alt oficial cu care Robinson avea contact era Christopher Mellon, la acea data Deputy Assistant Secretary of Defense for Intelligence, ulterior in Senate Intelligence Committee (conform informatiilor postate pe LinkedIn). De asemenea, mentionat este numele lui Linton (Lin) Wells II, PhD – Principal Deputy Assistant Secretary of Defense (Networks and Information Integration), implicat conform documentelor desecretizate si in programul STAR GATE.

 

P.S. 1  In prezent, state cu pretentii de superputere, mare putere, putere regionala, etc. (precum si unele state mici preocupate serios de obtinerea unor avantaje strategice) au probabil active multiple programe paralele vizand aplicatii militare ale fenomenelor psi.

P.S. 2  Christopher Robinson (@DreamDetective1) a anuntat pe Twitter (August 2, 2014) ca a visat preluarea controlului asupra Libiei de catre ISIS.

Sursa principala: starpod.us

Spioni PSI

“Organigrama Serviciului Roman de Informatii s-a imbogatit cu o noua structura. Probabil si cea mai secreta din cadrul intregii institutii, Departamentul „PSI” aflandu-se in directa subordine a lui George Maior.

George Maior, suspectat ca a devenit acum si ”Stapanul mintilor”

Este vorba despre mai multi ofiteri paranormali, despre care sursele noastre sustin ca s-au intors recent din California, unde ar fi fost scolarizati timp de peste doi ani de experti ai CIA, specializati in asa-numitele tehnici Remote Viewing.

Practic, este vorba despre persoane cu capacitati metapsihice deosebite, care printr-un anume tip de antrenament intensiv, ajung in timp sa se joace cu mintile celor din jur.

„Nebunii”, nerecunoscuti oficial

In urma cu peste cinci ani, SRI se lansa in primele experimente in sensibilul domeniu al parapsihologiei, principalul serviciu secret al tarii incercand sa se pregateasca astfel pentru asa-numitul „razboi al mintii”, care se desfasoara acum la nivel global, intre diversele agentii secrete.

La acel moment, initiatorii proiectului chiar au si lasat sa scape ceva amanunte in presa despre acest subiect, dar cum opinia publica a reactionat cu o crunta bascalie, s-a hotarat ca „nebunii” sa nu mai fie recunoscuti niciodata oficial. Conform informatiilor intrate in posesia noastra, procesul de selectie a durat doi ani, dupa care cei mai capabili dintre aspiranti au fost trimisi sub aripa ocrotitoare a CIA.”

Ziarul National 2012-10-10 | Autor: Catalin Tache

Articol complet disponibil la http://www.enational.ro/news/paranormalii-lui-maior-de-la-sri-200332.html/#ixzz28yRqeZKj

DZRo spune:

-Implicarea in batalia politica a acestui departament este putin probabila, desi nu este exclus sa existe astfel de derapaje riscante…

-Articolul prezinta in mod simplist si nedrept persoanele implicate in domeniul psi, fiind utilizata eticheta de “nebuni” pt. a “justifica” perspective si abilitatile speciale (abordarea aminteste de psihiatria politica). SRI a decis din motive pragmatice sa-si pregateasca personal cu abilitati in RV: “noul camp de lupta mental” este o realitate pentru care niciodata nu esti prea bine pregatit ca stat la marginea UE si NATO; metodologia si programul de pregatire al agentilor Psi probabil necesita imbunatatiri (chiar daca existau in Romania inainte de 1989 nuclee de cercetare si aplicare dedicate fenomenelor Psi).

P.S.1 James R. Clapper, al patrulea Director of National Intelligence (DNI) ce coordoneaza United States Intelligence Community, nu este strain de programul STAR GATE din anii ’90, dupa cum arata unele documente desecretizate…
Clapper-SG

P.S.2 Scepticilor le recomand sa citeasca cateva materiale de interes general ref. domeniul PSI, materiale disponibile la categoria “Carti & al.”.

Wolf Messing

Wolf Messing a fost una dintre cele mai enigmatice personalităţi ale secolului XX. El a prezis cu exactitate moartea lui Hitler, înfrângerea Germaniei naziste şi victoria URSS-ului în cel de-al doilea război mondial. Previziunile sale uluitoare au creat în jurul lui o aură mistică, care înspăimânta şi totodată fascina. Prin puterea sa fenomenală de sugestie şi control al minţii, el a reuşit să scape de lagărele morţii hitleriste şi de gulagurile sovietice. Deşi capacităţile sale uimitoare au fost studiate de savanţi din întreaga lume, Wolf Messing a rămas o enigmă, un om-legendă, cunoscut astăzi ca cel mai renumit hipnotizator şi cel mai bun telepat din istoria omenirii. Toate documentele care i-au aparţinut se află astăzi în arhiva FSB şi poate că într-o bună zi vor fi desecretizate

Eu sunt Wolf Messing!

Moscova, noiembrie 1940. Ora 9.50 dimineaţa. Prin poarta maiestuoasă a cetăţii Kremlinului, străjuită de ofiţeri înarmaţi, păşeşte ferm un bărbat scund, cu o înfăţişare modestă, chiar cenuşie, însă cu o privire pătrunzătoare, ce trăda o fire puternică. În mod uluitor, trece pe lângă gărzi fără să fie întrebat absolut nimic, şi pătrunde dincolo de zidurile groase de cărămidă roşie. Coridoarele întortocheate ale palatului sunt înţesate de soldaţi cu arma la picior. Individul necunoscut trece pe lângă ei, ca şi cum nimeni nu l-ar ob­serva. Face la stânga, apoi la dreapta, urcă scările şi în câteva minute ajunge la etajul superior, acolo unde, în capătul culoa­rului, se află cabinetul tovarăşului Iosif Vi­sarionovici Stalin, conducătorul su­prem al Uniunii Sovietice. Ajungând la uşa biroului, se opreşte în dreptul ofiţe­ru­lui de serviciu. Acesta ţâşneşte în picioare în poziţie de drepţi şi îl salută solemn pe necunoscut, de parcă ar fi fost o persoană extrem de importantă. Bărbatul apasă mânerul masiv, de bronz, deschide uşa dublă şi intră dezinvolt în cabinetul celui mai temut om din Uniunea Sovietică. Din spatele biroului, Stalin ridică privirea şi întreabă cu o voce ce vădeşte uimire totală: “Incredibil! Cum ai reuşit să treci de toate gărzile şi să ajungi până aici?” “E foarte simplu, tovarăşe Stalin! Le-am inoculat în minte tuturor că eu sunt Lavrenti Beria, şeful aparatului poliţie­nesc!”, a răspuns zâmbind bărbatul.
Individul necunoscut care izbutise să străpungă în doar câteva minute toate filtrele de control ale celei mai bine păzite fortăreţe ale Moscovei nu era nimeni altul decât Wolf Messing, celebrul clarvăzător. Cu câteva zile înainte, avusese o întrevedere cu Iosif Stalin care, neîncrezător în puterile sale extrasenzoriale, l-a supus unui test: să pătrundă fără documente în Kremlin şi să se prezinte în cabinetul său, fix la orele 10 ale dimineţii. Deşi o asemenea tentativă era echivalentă cu sinuci­derea, Messing acceptă imediat provocarea, răspunzând cu nonşalanţă: “Am să execut ordinul dumneavoastră şi am să vă demonstrez că pot penetra întregul sistem de apărare al Kremlinului! Pentru că eu sunt Wolf Messing!”.
Dar cine era Wolf Messing, acest personaj misterios şi cum ajunsese el să se întâlnească personal cu însuşi temutul Stalin?

Copilul-minune

Povestea începe în septembrie 1899, în Polonia, în oraşul Góra Kalwaria, care la vremea aceea făcea parte din Imperiul Rus. În familia negustorului evreu Messing se născu un băieţel ce de la prima vedere le păru tuturor foarte ciudat: cu ochii mari, de culoarea tăciunelui, cu părul negru, neobişnuit de des pentru un nou-născut. Tocmai de aceea primi numele de Wolf, cuvânt care în limba germană înseamnă “lup”. La vârsta de patru ani, băieţelul a început să sufere de som­nambu­lism, o tulburare neurologică care atunci se considera ca fiind provocată de fazele lunii. Fusese adesea surprins de familie stând în somn la fereastră şi privind luna. Într-o bună zi, le povesti părinţilor că astrul ceresc este locuit de nişte fiinţe stranii care îi vorbesc. “Mi-au spus că eu nu sunt ca toţi ceilalţi. Că în mine este ascunsă o putere incredibilă şi că ei toţi, locuitorii cerului, mă vor ajuta să o scot la iveală”. Auzind grozăviile pe care le îndrugă băiatul, tatăl lui Wolf s-a gândit că cea mai bună soluţie este să îl dea la şcoala religioasă.

De boala noctambulismului, Wolf a fost vindecat printr-un leac simplu, băbesc. Părinţii i-au aşezat lângă pat un lighean cu apă, astfel încât, atunci când se ridica, trebuia să păşească în apa rece care-l trezea pe dată. Încă din primii ani de şcoală, Wolf dovedi că are o memorie excepţională, învăţând cu rapiditate texte complexe din Talmud. Întreaga familie îl vedea deja ca pe un viitor rabin. Însă învăţătura religioasă nu era deloc pe placul copilului şi, într-o bună zi, se hotărî să fugă de la seminar.
Având în buzunar doar câteva monede, Wolf se îndreptă către staţia de cale ferată şi se urcă în primul tren care-i ieşi în cale. Nu voia decât să doarmă puţin după drumul lung şi obositor pe care-l parcursese până la gară. Se ascunse sub o banchetă şi adormi pe dată. Acesta a fost momentul decisiv care i-a marcat întreaga existenţă. Aici, în vagonul trenului ce se îndrepta către Berlin, i-a fost dat lui Wolf să descopere pentru pri­ma dată puterea sa incredibilă de sugestie, capacitatea de a in­duce anumite gânduri oame­nilor. Con­trolorul de bilete îl văzu ghemuit sub banchetă şi îi ceru biletul. Speriat, băiatul se uită în jurul său şi, zărind o hârtie aruncată pe jos, i-o întinse controlorului spunând în gând: “Acesta e biletul meu!”. Conductorul luă hârtiuţa, o suci între palme, o compostă şi i-o înapoie ca pe un adevărat bilet: “Ce cauţi sub banchetă dacă ai tichet? Sunt locuri destule. În două ore vom fi la Berlin!”.
Aşa ajunse Wolf în capitala Germaniei, singur şi fără nici un ajutor de nicăieri. Urmară zile grele, de foame cum­plită. Singura modalitate de a scoate câţiva bănuţi era să văcsuiască pantofii trecătorilor, însă câştigul era atât de mic, încât Wolf era mereu lihnit de foame. Până în­tr-o zi, când trupul său firav cedă şi puştiul se prăbuşi pe caldarâm. Găsit de poliţai şi considerat mort, este dus la morgă. După trei zile, din întâmplare, un student descoperă că băiatului încă îi bate inima. Readus în simţiri, începu să strige: “De ce să mă duceţi la poliţie sau la casa de copii?”. Profesorul Abel, un renumit neurolog care fusese chemat de urgenţă pentru a vedea ciudatul caz, îl privi năucit şi îl întrebă: “De ce ai spus asta?”. “Pentru că asta aţi gândit chiar acum câteva minute”, replică băiatul. După câteva zile, profesorul Abel constată cu şi mai multă uluire că Wolf, în ciuda fap­tului că suferise de o anemie foarte pu­ter­nică, era capabil să-şi regenereze singur organis­mul, prin proprie voinţă. Neu­rologul ger­man a realizat rapid că băiatul deţine capa­cităţi extrasenzoriale fantastice. Şi astfel, Wolf a ajuns să fie cunoscut în spital sub numele de “copilul minune”.

În vizită la Einstein şi Freud

Sub îndrumarea şi atenta supervizare a profesorului Abel şi a altor specialişti neu­ro­logi şi psihiatri, Wolf a început să-şi des­copere şi apoi să-şi exerseze abilităţile sale unice. Treptat, şi-a conştientizat capacitatea de a controla oamenii la nivel mental şi a învăţat să desluşească din “corul de voci” care-i răsuna în subconştient exact acea vo­ce pe care trebuia să o capteze şi să o indi­vi­­dua­lizeze. După câţiva ani de experi­men­te şi exerciţii, băiatul reuşea să se introducă în stare de catalepsie şi îşi putea suprima com­plet orice durere. Atunci hotărî împre­ună cu profesorul Abel că este pregătit să se facă cunoscut marelui public. Şi astfel, tânărul Wolf, în vârstă de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din Berlin, unde avea pro­priul său număr de iluzionism. În prima parte a reprezentaţiei, Wolf uluia spectatorii mergând desculţ pe săbii şi înfigându-şi ace în trup, fără ca măcar o picătură de sânge să-i curgă. Iar în a doua parte, realiza de­monstraţii de hipnoză şi telepatie: citea gân­durile celor aflaţi în sală, “şterpelea” din buzunarele spectatorilor diverse obiec­te, fără să părăsească scena, sau transmitea la nivel mental di­ver­se comenzi subiecţilor. “Nu este vorba despre citirea gândurilor ci, mai corect spus, citirea muşchilor. Când un om se gândeşte intens la ceva anume, celulele ner­voase din creier transmit impulsuri către toţi muşchii din organism. Această acţiune nu este vizibilă ochiului neiniţiat, eu însă o captez imediat şi o preiau sub con­trol. Şi astfel, transmit cu uşurinţă subiectului co­menzi la nivel subconştient, fără să avem un contact direct”, explica câţiva ani mai târziu Wolf Messing.
Experimentele sale psihologice neobişnuite deveni­seră atât de cunoscute, încât mii de oameni se buluceau să prindă un loc la reprezentaţiile care se desfăşurau pe întreg teritoriul Germaniei. Tânărul era cap de afiş cu show-ul său intitulat “Experienţele psihologice ale lui Wolf Messing”. Curând, faima lui s-a răspândit în întreaga Europă, şi însuşi Albert Einstein îşi exprimă dorinţa arzătoare de a-l cunoaşte pe tânărul medium. Aflând că este în turneu în Austria, celebrul fizician îl invită pe Messing în vizită. În casa acestuia, Wolf îl întâlneşte şi pe Sigmund Freud, marele neuropsihiatru care, de îndată, îi propune să realizeze împreună un experiment. Prin telepatie, Freud îi sugerează tânărului Wolf să se ducă în cealaltă cameră, să aducă de pe birou o vioară, să i-o înmâneze fizicianului şi, la nivel mental, să-i transmită acestuia rugămintea de a le inter­preta o bucată muzicală. Wolf a trecut cu succes testul psihiatrului care, încântat peste măsură, îi propune un al doilea experiment. De data aceasta, Messing trebuia să ia de pe masa de toaletă o pensetă şi să-i smulgă fizi­cianului trei fire de păr din faimoasa mustaţă luxu­riantă. Uşor stânjenit, Wolf a luat cu două degete pen­se­ta, s-a îndreptat către savant şi, scuzându-se, i-a ex­plicat ce este obligat să facă. Einstein a zâmbit şi a acceptat jocul.
Astfel s-a ales tânărul Messing cu doi prieteni ce­lebri în întreaga lume. Se pare că tânărul telepat a locuit timp de câteva luni în casa lui Freud, unde părintele psihanalizei l-a ajutat să îşi lărgească şi mai mult orizonturile, instruindu-l în domeniul hipnozei şi auto-hipnozei.

Prins între Hitler şi Stalin

Ani la rând, a călătorit în întreaga lume, oferind reprezentaţii senzaţionale în întreaga Europă, în cele două Americi, în India şi în Japonia. Ajungând cu turneul în Riga, capitala actualei Letonii, Wolf Mes­sing a realizat în faţa a mii de spectatori un experiment unic, complet inedit: a condus o maşină pe bulevardul principal al oraşului, legat la ochi. În dreapta lui, şoferul îi dicta la nivel mental manevrele pe care trebuia să le execute. Messing nu şofase niciodată în viaţa lui şi acest experiment, deşi îndeplinit cu succes, în aplauzele mulţimii, nu s-a mai repetat vreodată.
În 1937, în timpul unei reprezentaţii din Varşovia, Messing a îndrăznit să rostească o predicţie care avea să îi schimbe traiectoria vieţii şi a strălucitei sale carie­re. În faţa a mii de oameni, a prezis data exactă a morţii lui Adolf Hitler, pe atunci cancelar al Germa­niei, care deja pregătea politica de declanşare a celui de-al doilea război mondial. A doua zi, toate marile coti­diene poloneze titrau cu litere mari pe prima pagină “Un prooroc evreu prevesteşte data de 30 aprilie 1945 ca fiind ziua morţii lui Hitler!”. Fireşte că aceas­tă ştire a ajuns de îndată la urechile conducă­torului nazist şi Führer-ul a oferit o recompensă de 200 de mii de mărci, o sumă fabuloasă, celui care îi va aduce “ca­pul” profetului.
Când trupele germane au invadat Polonia, împo­tri­va lui Wolf Messing s-a declanşat o adevărată vână­toare. Conştientizând pericolul, vestitul medium s-a ascuns luni în şir în beciul casei unui negustor din Varşovia, până într-o zi, când inevitabilul s-a produs. Messing a fost descoperit, arestat şi bătut cu cruzime, până şi-a pierdut cunoştinţa. Revenindu-şi în simţiri abia în celula întunecoasă din subsolul Ministerului de Interne din Varşovia, Messing şi-a adunat toate forţele şi, prin puterea minţii, a transmis gardienilor aflaţi dincolo de zidurile reci ale carcerei în care fusese aruncat, ca toţi să se adune acolo. Întâi au sosit gardienii şi, după câteva minute, în fugă, a venit chiar ofiţerul de serviciu. Lui Messing nu i-a mai rămas nimic de făcut decât să treacă pe lângă ei fără pro­ble­me, să zăvorască uşa grea de fier şi să părăsească clă­direa.
În anii aceia cumpliţi, pe întreg teritoriul Poloniei, evreii erau arestaţi şi siliţi să trăiască în ghetouri. Cei care reuşeau să scape fugeau peste graniţă, cu pre­cădere în Uniunea Sovietică, în speranţa unei vieţi mai tihnite. Astfel, deşi ideea nu îl încânta, Messing decide că noua sa destinaţie trebuie să fie imensa ţară de la răsărit. Deşi nu vorbea limba rusă şi nu cunoştea pe nimeni, Wolf Messing este primit în trupa unor artişti care ofereau re­pre­zentaţii în regiunea Brest, din sud-vestul Belaru­siei. Şi iată că, încă o dată, darul său unic, neobişnuit, avea să îi salveze viaţa. În timpul unui spectacol oferit în Minsk, pe sce­nă, lângă Messing, şi-au făcut apa­riţia câţiva agenţi NKVD (poliţia secretă sovietică) care, cerându-şi scuze publi­cu­lui, l-au “săl­tat” pe telepat. A fost dus direct în faţa te­ri­bilului Sta­lin, care deja auzise despre puterile feno­menale ale clar­vă­zătorului. Pentru a-i verifica capa­cităţile, Stalin i-a ordonat să pătrundă în trezoreria de stat şi să obţină o sumă uriaşă, o sută de mii de ruble, fără niciun document la mână, ajutându-se doar de puterea minţii. Chiar sub ochii agenţilor secreţi, Messing a intrat în clădirea Băncii Centrale, s-a îndrep­tat către casierie şi, întinzându-i funcţio­narului o simplă pagină goală dintr-un caiet dictando, şi-a deschis servieta în aşteptarea bancnotelor. Casierul a cerce­tat simpla bu­cată de hârtie, apoi a deschis seiful şi a nu­mă­rat o sută de mii de ruble. Pentru telepat, experimentul s-a dovedit a fi floare la ure­che.
Deşi în Rusia, în acea perioadă, hip­no­za, telepatia sau alte asemenea “trucuri ilu­zioniste” erau considerate şarla­tanii şi, ca atare, complet interzise, Stalin i-a permis lui Wolf Messing să ofere reprezentaţii pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice.
În 1943, în timpul unui spectacol sus­ţinut în No­vosibirsk, Messing a fost întrebat când se va sfârşi războiul. Fără să stea pe gânduri, clarvă­ză­torul a răspuns cu voce gravă: “Văd tancuri cu însem­nele Armatei Roşii defilând pe străzile Ber­linului. 8 mai 1945”.

Testamentul lui Messing

Singura persoană pe care Messing a acceptat-o în preajma sa şi căreia i-a dezvăluit o parte din tehnicile experimentelor sale psihologice este Olga Migunova, astăzi preşedinta Academiei de Hipnoză de la Mos­cova, psihoterapeut şi doctor în ştiinţe neuropsi­ho­lo­gice. Cu celebrul telepat, Olga Migunova s-a întâlnit în 1966, în oraşul Gelendjik din regiunea Krasnodar. “Aveam 17 ani, venisem împreună cu mama să asis­tăm la una dintre conferinţele profesorului Messing. Îmi amintesc perfect acea zi, de parcă ar fi fost ieri. Sala era arhiplină. Pe scenă, în aplauzele a sute de oameni, a apărut Wolf Messing. S-a oprit pentru câ­teva clipe şi s-a uitat în sală, căutând parcă pe cineva. S-a îndreptat direct către rândul unde stăteam şi s-a oprit în dreptul mamei. S-a aplecat şi i-a spus: «Vă rog să o scoateţi pe fiica dumneavoastră din sală. Ol­ga îmi perturbă experimentele. Aşteptaţi-mă după re­prezentaţie». Ardeam de nerăbdare să îl urmăresc pe acel personaj fascinant, dar m-am supus voinţei lui şi am ieşit din sală plângând. Biata mama nu ştia cum să mă împace. Dar nu am ple­cat acasă şi, după două ore, profesorul Messing a venit la noi şi i-a spus mamei: «Olga trebuie să meargă cu mine la Moscova. Locul ei este ală­turi de mine, pe scenă. Fiica dumneavoastră deţine capa­ci­tăţi fenomenale»”.
Astfel a ajuns Olga asis­ten­ta şi eleva lui Wolf Mes­sing. Şi, într-o bună zi, ma­estrul i-a destăinuit un secret: starea letargică în care că­zuse în copilărie fusese pri­ma sa călătorie în lumea de dincolo. Se pare că Wolf Messing trecuse de zeci de ori pragul lumii celor fără viaţă, în încercarea de a desluşi taina morţii. “Păstrez cu sfinţenie până astăzi aceas­tă hârtie pe care pro­fe­sorul mi-a înmânat-o într-o zi”, povesteşte Olga Migu­no­va. “Am în­văţat pe de rost toate liniile şi formele ciu­date care au fost desenate de mâna maestrului. Când mi-a dat hârtia avea o strălucire caldă în ochi. Am ştiut că este un mesaj important, dar nu am reuşit nici până astăzi să îl descifrez. Cred că este un mesaj codat des­pre faptul că omul poate exista în am­bele dimen­siuni: a vieţii şi a morţii”.
În ultimii ani ai vieţii, Wolf Messing s-a închis tot mai mult în el. Reprezentaţiile erau totmai spo­radice şi mai scurte.

Decesul soţiei sale, Aida, alături de care tră­ise zeci de ani, l-a dărâmat com­plet. Îl chi­nuia cumplit ideea că el, Wolf Messing, cel care ajutase mii de oameni, deşi prevăzuse cu exac­ti­tate ziua şi ora morţii iubitei sale soţii, cu toate abilităţile sale feno­menale, nu fusese capabil să o sal­veze. “Omul nu ar trebui să îşi afle ni­cio­dată viitorul. O asemenea cu­noaştere i-ar putea fi fatală”, spusese cândva celebrul tele­pat.
Wolf Messing a murit în ziua de 8 noiembrie 1974. Cu două zile mai devreme, bolnav fiind şi urmând să fie operat, înainte de a pleca la spital, s-a oprit în dreptul portretului său de pe birou şi a spus: “Ei, gata Wolf, povestea s-a sfârşit! De acum nu te mai în­torci!”.

Autor: Natasa Galche; Formula As nr. 1053/2013
http://www.formula-as.ro/2013/1053/enigme-16/misterele-unui-mare-clarvazator-wolf-messing-15990

Confruntarea parapsihologică dintre SUA şi URSSS

Nivelul capacitatilor fizice si psihice umane este testat periodic si oficial cu ocazia competitiilor organizate de societate, pana la nivel mondial. Calitatile paranormale nu fac obiectul unor asemenea competitii oficiale pentru ca nu sunt recunoscute de structurile societatii, dar sunt folosite de acestea neoficial. Astfel de intreceri exista insa, fiind organizate in mod tacit si fara a fi recunoscute in cazul ca sunt descoperite, chiar pana la nivel interstatal. Principalii competitori de pe acest taram al parapsihologiei, in ultima jumatate a secolului XX, au fost cele doua mari puteri SUA si URSS.
Persoane cu astfel de capacitati au ajuns pana la nivelul de consilieri de sefi de state, oficial sau neoficial.
Celebrul Uri Geller, in anul 1976, le facea demonstratii ale capacitatilor sale paranormale lui Henry Kissinger si sotiei presedintelui J.Carter, instalat in aceasta functie in luna ianuarie a anului urmator. Atunci, Geller a sustinut ca i-a transmis telepatic presedintelui urmatorul mesaj: ‘Fenomenele parapsihologice sunt reale. Acordati studierii acestora sase milioane de dolari! Luati-o inaintea rusilor…’. Carter, atunci, l-a intrebat in gluma: ‘Ne veti ajuta sa rezolvam criza petrolului?’. Ulterior, una dintre cele mai mari surse de castig ale lui Uri Geller a fost cautarea zaca¬min¬telor de petrol prin mijloace extrasenzoriale.
Proiectul de control al mintii, coordonat de CIA, a fost investigat de catre Parlamentul SUA in 1977. Doctorul Gottlieb, directorul proiectului, a afirmat in fata unei comisii a Senatului ca in timpul unei vizite facute de cativa membri ai echipei lui Nixon in URSS, acestia au avut un comportament ‘inadecvat’ si irational, ca si cum ar fi fost supusi unor influente invizibile. In acea perioada, neoficial, guvernul a comandat un studiu legat de tehnici de imunitate senzoriala pentru a se evita citirea si manipularea gandurilor presedintelui. Cu toate acestea, Carter, in vara anului 1979, in timpul convorbirilor cu Brejnev pentru acordul SALT II, a avut un comportament ciudat. In legatura cu acestea revista Time aprecia: ‘Carter a inceput sa comita greseli si sa retracteze cuprins de indoiala si nesigur in legatura cu modul de a conduce natiunea’, de parca nu ar fi fost el insusi, fapt ce a provocat o autentica criza guvernamentala.
Cu doua luni inainte, ziaristul specializat in parapsihologia sovietica, Henry Gris, a sustinut ca traducatorul ambasadorului rus ‘da ordine subconstientului lui Carter la fiecare intalnire’. Dupa cele intamplate au inceput sa fie cerute rapoarte DIA si CIA facute pe aceasta tema.
Intr-un studiu de atunci al armatei nord-americane, pe tema factorilor care pot influenta vitalitatea si comportarea artileristilor, se aprecia existenta unor fenomene ce faceau ‘proiectia sau transmiterea de energie prin disciplina si control mental individual sau colectiv ori printr-un dispozitiv emitator; un fel de perturbare mentala’. In document se mai specifica: URSS se pare ca a facut progrese semnificative in dezvoltarea armelor psihotronice care pot afecta capacitatea de lupta a artileristilor’. Se concluziona apoi ca este necesar ‘un efort guvernamental organizat pentru a cerceta potentialul ofensiv si defensiv al psihotronicii’.
Ron Robertson, ofiter al fortelor de securitate de atunci din Comisia pentru Energie Atomica, insarcinat cu urmarirea programelor inregistrate in acest domeniu, spunea ca inca din anul 1975 guvernul finanta peste 30 de proiecte Psi (parapsihologice) si isi exprima temerea ca o persoana suficient de dotata ar putea sa activeze un focos nuclear sau sa-i impiedice functionarea prin mijloace paranormale.
In perioada administratiei Reagan, discutiile erau mai aprinse pe tema acestui domeniu, punandu-se problema unor finantari mai consistente pentru a-i ajunge din urma pe sovietici sau chiar pentru a-i intrece.
In anul 1980, locotenent-colonelul John B.Alexander a publicat un articol despre ‘Campul de lupta al mintii’ in revista Military Review. Acolo scria despre sovietici ca de mult timp faceau cercetari Psi ‘explorand posibilitatea de a folosi noi sisteme de armament care opereaza asupra puterii mintii si ale caror capacitati letale au fost demonstrate’, arme care ‘sunt silentioase, greu de detectat si care au nevoie doar de un operator uman ca sursa de energie’. Articolul a starnit reactii pro si contra, dar a contribuit in final la impulsionarea cercetarilor in acest sens.
In anul 1981, Comitetul pentru Stiinta si Tehnologie al Congresului SUA a cerut sa fie facuta ‘o evaluare serioasa’ a capacitatilor Psi, pentru a stabili credibilitatea in acest domeniu in vederea unor investitii. Dupa doi ani raportul se pronunta favorabil.
Congresmanul Charlie Rose, membru al Comitetului pentru Informatii, expert in calculatoare si futorologie, a sprijinit cel mai intens aceste cercetari. El a asistat la demonstatii secrete ale unor realizari carora le sprijinise finantarea. Printre acestea se numara un inductor electromagnetic de paranoia al carui efect asupra inamicului era similar celui produs de drogurile halucinogene.
CIA a negat intotdeauna ca ar avea legatura cu cercetarea Psi, dar a fost deconspirata de unele documente si dovezi. Multe dintre aceste cercetari erau finantate in secret, acestea fiind facute prin intermediul unor institutii private.
In 1987, SUA si URSS s-au intalnit la Geneva pentru a discuta Tratatul de reducere a armamentului. Delegatia nord-americana era insotita de Uri Geller. Misiunea sa era, dupa cum a declarat ulterior, de a se concentra mental asupra lui Iurii Vorontov, prim-ministru si Comisar pentru Afaceri Externe al URSS, pentru al convinge sa semneze acordul prin care sa fie eliminate rachetele cu raza medie de actiune instalate in Europa. Acest fapt s-a indeplinit in ziua urmatoare dupa multe tergiversari. Oficial a fost dezmintita de americani aceasta versiune, sustinandu-se ca Geller a fost invitat pentru a sustine niste demonstratii paranormale.
Oficiale sau nu, toate acestea sunt, totusi, adevaruri care dau de gandit.

Adevăruri neoficiale. Confruntarea parapsihologică dintre SUA şi URSSS
Autor: Romulus Popescu, 16 Mar 2012

http://jurnalul.ro/paranormal/adevaruri-neoficiale-confruntarea-parapsihologica-dintre-sua-si-ursss-607280.html

Psionii, “fantomele” marilor puteri

RĂZBOIUL PSIHOTRONIC
Mai este nevoie de arme dacă spionii militari reuşesc să intre în minţile adversarilor, pentru a le influenţa sau chiar controla?

Agenţii PSI ruşi şi americani au reuşit – potrivit puţinelor informaţii desecretizate despre experimentele psihotronice – să localizeze obiective militare secrete aflate la mii de kilometri distanţă, să citească documente aflate în fişete ferecate de cifruri, să participe mental la întâlniri ultra-confidenţiale, să scaneze creiere, să citească şi să planteze gânduri.

Motive suficiente pentru ca armatele să-şi formeze agenţi de calibru, aşa-zişii psioni, care să le ferească liderii de influenţe şi atacuri psihice. Şi să atace, la rândul lor.

Miliarde de dolari şi ruble

Marile puteri – cu precădere SUA, Rusia, dar şi China, Israel, Japonia, Germania, Marea Bri¬tanie, Franţa – au investit din anii ’50 şi până astăzi miliarde de dolari şi ruble în cercetarea percepţiilor extrasenzoriale pentru a le putea utiliza în scopuri militare şi de intelligence.

În programele ruseşti au fost implicate mai mult de 200 de institute de cercetare şti¬in¬ţifică şi militară, marile uni¬versităţi şi Academia de Ştiinţe. Îngrijoraţi de rezultatele ruşilor, americanii au declanşat o puternică contrao¬fensivă după anii ’70, iniţiind programe sub egida unor institute de cercetare afiliate unor universităţi de top, în frunte cu Institutul de Cercetare Stanford.

“O oră de activitate psihotronică a unui agent echivaleazã cu o jumătate de an de muncă la mină, acesta este consumul care se produce în organismul uman. Din nefericire, activitatea în acest domeniu este foarte scumpă şi, deo¬camdată, România nu-şi poate permite nişte cheltuieli aşa de mari”, declară generalul Emil Străinu, o adevărată enciclopedie în domeniu.

Transfer de la CIA la Pentagon?

CIA a recunoscut, în 1995, implicarea în cercetările din aria paranormalului, dar a susţinut că ar fi abandonat experimentele în 1988. Erau interesaţi de percepţia extrasenzorială, vederea la distanţă, autohipnoză şi stările modificate de con¬ştiinţă, pentru a le folosi în scopuri militare.

În 1988 au fost declasificate doar 270 din peste 80.000 de pagini ce conţin rezultatele studiilor derulate în mai mult de 1.000 de laboratoare. Gurile rele spun că nici un experiment nu a fost abandonat de americani, fiind – vorba doar de preluarea lor de la CIA de către Pentagon. La rândul lor, ruşii pretind că au sistat aceste proiecte în 2003 doar din motive de finanţare, dar că în prezent investesc în implementarea rezultatelor obţinute în cei peste 50 de ani de cercetare.

240 de institute de cercetare

“Noi aflăm de ele acum, dar după încheierea perioadei când au fost desfăşurate în Rusia şi în SUA. Nimeni nu mai ştie ce s-a întâmplat cu aceste tehnologii. Ele au fost trecute în categorie militară, nimeni nu mai vorbeşte de ele, au altă finan¬ţare, se lucrează cu alţi oameni. Într-un proiect de cercetare pe această temă în Rusia erau implicate şi câte 240 de institute de cercetare, dar numai câţiva aveau rezultatul final, vârful piramidei.

Nici şefii de stat nu ştiu acum ce se întâmplă cu «porţile stelare»”, declara, anul trecut, fostul spion KGB Dmitry Nicolaevici Fonareff, la lansarea volumului “Metacontact” în România.

Autor: Nicoleta Savin, 19 Martie 2012
Articol complet disponibil pe EvZ.ro
http://www.evz.ro/psionii-fantomele-marilor-puteri-972224.html

Medicina energetica

“Enigme ale “epocii Ceauşescu”
Căt de departe s-a mers in vremea lui Ceauşescu in jocul de-a imita marile puteri? Orădeanul Mihai Piţura declară că in armata romănă din anii ‘70, la fel ca şi in America şi URSS, se investigau tehnici de domeniul “războiului psihologic”. Poveşti adevărate cu spioni şi persoane cu capacităţi excepţionale.

Războiul rece, parapsihologia şi armata populară
Căt de departe s-a mers in vremea lui Ceauşescu in jocul de-a imita marile puteri? Orădeanul Mihai Piţura declară că in armata romănă din anii ’70, la fel ca şi in America şi Uniunea Sovietică, se investigau tehnici de domeniul “războiului psihologic”.

• Jurnalul Naţional: Cum aţi descoperit, domnule doctor, că aveţi calităţile pentru care vă caută acum pacienţii?
Mihai Piţura: Din intămplare. Eram in 1969, tănăr soldat in unitatea militară din Zalău. Din joacă s-a produs un accident. Un coleg era culcat, altul a ţinut arma in jos, aşa, la 2 cm, cu un cartuş de manevră şi l-a impuşcat pe celălalt in fesă! Bineinţeles că s-a făcut rană şi a inceput să curgă sănge. Cel care trăsese cu arma s-a speriat şi a fugit de-acolo. Cum mă aflam lăngă rănit, am făcut ce-ar fi făcut oricine: am luat boneta şi am apăsat unde curgea sănge. Comandantul de baterie s-a dus, a chemat maşina şi l-am dus de la poligon in unitate. Vreo trei ore a durat toată povestea. Am insoţit omul la infirmerie şi medicul m-a intrebat cănd s-a intămplat accidentul. “De vreo două ceasuri, trei”, zic eu. Cine a umblat aici? In armată, primul lucru ce-l inveţi o dată cu salutul este “eu nu!”. Măi, zice, asta-i rană de trei săptămăni. asta e chiar plecat cu pluta, mi-am zis eu. Cum trei săptămăni, că aveam sănge intre degete şi boneta era plină de sănge?! Dar rana se cicatrizase deasupra şi doctorul a trebuit să rupă crusta cu penseta ca să cureţe praful de puşcă. Aşa s-a intămplat. Doctorul a raportat la unitate, la comandant şi m-au dat la infirmerie. Am stat acolo 6 luni, cele mai fericite din viaţa mea. Măncare, somn şi… nu trebuia să fac nimic. Aducea soldaţi bolnavi şi-mi spunea “pune măna aici!”. El nota şi eu rădeam in sinea mea de el.

Terapii speciale
• Cum se numea acest medic militar?
Maiorul Duma. “E, domnule, eşti ţăcănit!”, ziceam eu. M-am trezit intr-o zi că-mi dă ţinută nouă şi mă trimite la Spitalul Militar din Bucureşti. Vorbisem cu şeful meu, colonelul Manea, comandantul regimentului. “Tovarăşe colonel, am zis, nu vă luaţi după toţi nebunii să avem necazuri!” “Tu te duci şi raportezi acolo, spui care-i treaba. La revedere!”, mi-a tăiat-o el.

• Nu ştiaţi nimic, nu vi s-a spus despre cercetările asupra paranormalului din armatele marilor puteri?
Nu, de unde să ştiu?! Singura dovadă ce-o aveam că intr-adevăr e ceva cu mine, au fost impregnările unor figuri geometrice pe suportul de hărtie a căror formă o schiţasem deasupra, fără să ating hărtia. Asta am putut să văd in laborator. Se imprimase energia! De acolo s-a schimbat viaţa mea! Erau mai mulţi medici de diverse specialităţi. Ce-mi spuneau ei, aia făceam, bineinţeles. Aveam 20 de pacienţi de care mă ocupam, dar nu ştiam ce se dorea de la mine. Acolo am simţit că e ceva cu mine şi “să cunosc” culorile din halo-ul cuiva.

• Nu este tema noastră această capacitate de diagnoză. Dar din mărturisirile pacienţilor dvs. de acum – unii cu calificare de psihologi! – reiese că măna “ghiceşte” suferinţa şi alină… Ce simţiţi?
Cănd intră cineva, “văd” halo-ul lui! Acesta se poate vedea, de altfel, şi in condiţii de laborator. Culorile lui, aşa cum le “văd” eu, diferă in raport cu disfuncţia energetică de care suferă omul. Am invăţat in spital din observaţiile asupra bolnavilor la care eram trimis, de ce persistă o anume culoare şi cărei suferinţe corespunde. Am invăţat să deosebesc disfuncţiile organice cănd trec cu măna şi simt variaţiile calorice! Un fel de radar energetic.

• Ca făntănarii de demult care descopereau izvoare!? Portocaliul ce indică, bunăoară?
Portocaliul, in general, este sistemul osos deficitar. Ei, dar sistemul osos este mare. Cănd un om e bolnav, atunci culorile sunt delimitate. Iar cănd apare indigoul, este un cancer terminal unde cu ora pot să ştiu căt mai e de trăit!

• Sistemul acesta de decodaj este general valabil sau vă aparţine?
Poate că este codul meu personal. Suntem diferiţi unul de altul, insă cănd eu văd o anume culoare şi o anume intensitate, ştiu ce se intămplă.

• La Spitalul Militar inţeleg că această capacitate era confruntată cu diagnosticul medicilor de specialitate. V-au şi angajat in armată?
Sigur. La batalionul chimic. Am rămas tot civil in armată, dar pe statul de plată eram ofiţer. Nu mi s-a dat uniformă, eram imbrăcat ca orice cadru medical militar. Ceea ce am invăţat acolo au fost frănturi. Am inceput cu fitoterapie, cu tratament prin plante. Ca să mă desluşesc pe mine, mi-a trebuit mai mult timp. Pot să afirm insă cu certitudine că diagnosticul meu este exact. Nu pentru că sunt foarte deştept, ci pentru că am putut să desluşesc culorile care semnifică un anume gen de boală, de suferinţă. Am fost trimis la Facultatea de Medicină, după care m-am axat pe fitoterapie. Kineto, fitoterapie combinate, ştiţi panaceul universal. Fac ceea ce se numeşte masaj energetic.

• Căţi eraţi in felul acesta in armată?
Eram şapte-opt in Spitalul Militar. Selectaţi la fel ca mine. Ştiu asta de la ei. Am fost relativ izolaţi, dar am avut tot ce ne trebuie. Asupra misiunilor pe care le aveai, ca oriunde in armată, semnai angajament. N-aveai voie să povesteşti nici cine-i bolnav, nici cine-i internat, nici cu ce boli, nici ce faci. Pacienţii erau ofiţeri superiori, erau generali, dar şi soldaţi. Comunicarea mea cu pacientul era insă nulă şi numai in prezenţa medicului… Nu ţineam evidenţa evoluţiei bolii, n-aveai voie să intrebi, să discuţi. Tu trebuia să iţi faci treaba ta. Cum aţi aduce un aparat…

• Dar despre experimentele care se făceau in URSS la Institutul de Parapsihologie de la Moscova vă povestea cineva?
Da, aveam un maior Tomescu. El ne-a explicat cum a apărut acest fenomen al telepatiei de care se ocupa. Imi amintesc că spunea că avem posibilitatea să comunicăm mai bine fără telefon decăt cu telefon.

Spionaj la Moscova
• In anii aceia credibilitatea la nivel inalt in parapsihologie ajunsese atăt de departe, incăt pănă şi Brejnev era tratat de “vindecătoarea” Djuna…
Am văzut-o şi eu pe Djuna. Am fost trimis la Moscova, sub acoperire de spectator la Olimpiadă. Misiunea mea ar fi fost să intru la ea in calitate de pacient, să văd cum lucrează şi ce capacitate are.

• S-o evaluaţi, adică. Aţi reuşit?
N-am reuşit să stau personal de vorbă cu ea. La ea se stătea la coadă ca la mausoleu la Lenin. Venea din toată Rusia foarte multă lume. Era o clădire imensă cu o curte interioară mare. Unde se făcea o coloană, să zic aşa, pe trei rănduri căt era curtea. Am ajuns in curte după trei zile de aşteptare. Am fost insă retras după ce-am observat că acolo erau şi băieţii lor cu ochi albaştri. Nu era ceva fix, nu era program. Am văzut-o aşa, să zicem la distanţă de vreo 10 metri. Un cetăţean de-acolo scăpase o cutie de chibrituri, omul a vrut să se aplece după ea, dar a făcut o grimasă de durere. Ea a văzut, a intins degetul şi… a venit cutia de chibrituri. Nu a fost ceva regizat, dar bineinţeles că era ceva de neuitat. Am mai stat incă o zi, două, n-a mai apărut. Nu am reuşit şi am venit acasă. Am venit, deja se stricase treaba, băieţii de la ochi albaştri incepuseră să ne bage beţe in roate. Greşeala cred că a fost a armatei, că n-a colaborat cu Securitatea in domeniu. Sunt convins că din cauza aceasta a fost faultată armata. Povestea cu meditaţia care incepuse la noi i-a deranjat.

Alt proces pentru meditaţie
• In 1982, peste 250 de intelectuali au fost trimişi de Ceauşescu la “munca de jos” (muncitori necalificaţi) pentru că participaseră la “Meditaţia transcendentală” de la Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice Bucureşti. Unii dintre cei pedepsiţi şi chiar directorul ICPP făcuseră specializări şi studii de psihologie la Moscova. O afacere nelămurită in punctele esenţiale nici acum, pentru că experimentele fuseseră aprobate iniţial de inaltele foruri de partid. Aţi fost in legătură cu ei?
Nu, nici nu ni s-a spus că-i transcedentală. Se urmărea formarea unor deprinderi de concentrare in urma cărora să poţi asimila repede multe informaţii. A inceput cam prin 1973. Meditaţia transcendentală tot de la ruşi e venită.

• Probabil că experimentaţi şi tehnici utile invăţării rapide de limbi străine de către trimişii in misiuni in străinătate.
Era util şi pentru invăţarea rapidă, şi pentru a-i determina pe cei care găndesc negativ să-şi schimbe ideile. Ca psihoterapie intr-o vreme cănd nu se vorbea despre asta in Romănia. Pe motivaţia stresului punem acum boli şi necazuri. O cauză care… nu există. Tatăl meu a făcut două războaie şi 20 de ani inchisoare – deţinut politic, cuzist, a avut 17 copii. N-a fost stresat oare? Dar a trăit 98 de ani. Omul este stresat cănd nu-şi acceptă condiţia in care ajunge.

• Cum anume s-a renunţat la grupurile acestea de oameni cu inzestrări speciale?
Am fost scoşi din armată, inclusiv degradaţi! Am avut şi un proces, in ’81, atunci s-a terminat cu procesul.

• Cum s-a ajuns la proces?
Pur şi simplu ne-a arestat. Cine? Securitatea. Ne-au luat din spital, eu eram in secţia patologie. Cei cu “afacerea meditaţia transcendentală” au intrat, săracii, după noi. Ne-au dus la Hotelul Majestic şi după aceea in arestul de la Inspectoratul General al Miliţiei, unde am stat 11 zile. La Tribunalul Militar ni s-a citit o sentinţă de grup.

• Aţi fost anchetaţi?
Nimic. Sentinţa a fost in grup, degradare militară şi domiciliu forţat. Scurt! Am fost trimis la Spitalul TBC din Zalău şi nu am avut voie să părăsesc localitatea. De 9 mai, de 23 august, 1 mai trebuia să mă duc la Miliţie! Cănd am ajuns in Zalău, Securitatea a ştiut. Primii oameni care m-au căutat şi ajutat au fost securiştii. Ei ştiau ce se intămplase…

• V-au devenit şi pacienţi?
Prietenii, neamurile lor la mine veneau. După ei… ceilalţi. Iar Spitalul TBC s-a pus bine pe picioare. Am avut domiciliu forţat pănă in 1989… Dacă stau să mă găndesc la ce făceam noi, lucrurile de la ruşi au venit, dar in armată era un antisovietism foarte pronunţat.

Pregătiri de război psihologic
In anii ‘70, războiul rece dintre superputerile militare URSS şi SUA duce, după cum mărturisesc personaje de inalt nivel din ambele tabere, la sondarea şi evaluarea tuturor potenţialităţilor. Cursa inarmărilor dintre marii coloşi declanşează şi pregătiri pentru un “război psihologic”, păstrate sub incidenţa aceloraşi interdicţii ca şi secretele de fabricaţie ale noilor arme de distrugere in masă. Cursa pentru această neobişnuită competiţie incepuse datorită mărturisirilor făcute CIA de un inalt ofiţer din serviciile speciale sovietice care “trecuse la inamic”. La Moscova, spunea printre altele acesta, funcţiona un Institut de Parapsihologie, unde cercetările ajunseseră atăt de avansate, incăt era posibilă uciderea prin forţa telepatiei, capabilă să frăngă coloana vertebrală a unui adversar sau indezirabil. Să fi fost pretextul unor asemenea mărturisiri un mijloc de presiune pentru obţinerea de noi fonduri de cercetare de către anumite instituţii americane? Cert este că, in urma lor, la Universitatea Standford incep experimentele in domeniu şi antrenamentele telepatice pentru unii astronauţi americani. Oficial, Pentagonul a pus capăt acestui gen de cercetări in 1995. Pentru găsirea unor persoane dispărute sau unor ostateci fără adresă se recurge insă in continuare la persoane considerate a avea proprietăţi paranormale, multe secţii de poliţie din SUA şi Italia făcănd apel la parapsihologi.
In ceea ce priveşte Romănia, şeful secţiei psihologie militară, dr. Edmond Cracsner, ne-a declarat zilele acestea că nu are cunoştinţă de asemenea cercetări, pe care nici un document nu le menţionează.

Scandal de epocă
In 1978, in Filipine a avut loc celebrul meci dintre Anatol Karpov şi Oleg Korcinoi pentru desemnarea campionului mondial de şah. După numeroase partide care s-au prelungit pe parcursul a trei luni, căştigător a fost declarat Karpov. Korcinoi, care emigrase din URSS, a pus eşecul pe seama influenţelor telepatice ale enigmaticului doctor Zuchar, personaj cu proprietăţi paranormale din panoplia KGB-ului. Meciul a fost extrem de mediatizat şi din cauza altercaţiilor parapshihologice. Pentru a contracara influenţa lui Zuchar in sprijinul lui Korcinoi au fost aduşi doi ioghini locali.

Leacul lui Brejnev
In plină epocă a materialismului ştiinţific, L.I. Brejnev (foto) (1907-1982) recurgea pentru tratarea bolilor sale la Djuna. Ajuns numărul unu al Kremlinului la o vărstă destul de inaintată, “vindecătoarea” i-a fost adusă dintr-un indepărtat sat asiatic lui Brejnev de serviciile speciale. Despre proprietăţile sale paranormale se scria in acea vreme
şi in presa romănească. Djuna “citeşte” locul şi cauza suferinţei, alină durerea şi tratează boala prin atingerea măinilor, care transmit fluxuri binefăcătoare de energie, şi mai ales invinge legea gravitaţiei cu forţa minţii, deplasănd sau ridicănd obiectele cu privirea.

Paranormalul şi parapsihologia
Conform dicţionarelor, termenul de paranormal se referă la ansamblul fenomenelor situate in afara explicaţiei legilor ştiinţifice. Paranormale sunt considerate percepţiile extrasenzoriale (telepatia, premoniţiile etc.), experienţele declarate de supravieţuitorii unor morţi clinice, psihokinezia (studiul punerii in mişcare a unor obiecte materiale prin forţa psihică), criptzoologia (studiul unor specii necunoscute) etc. Numite “fenomene psi”, acestea se află in atenţia studiului pluridisciplinar al parapsihologiei, care incearcă să le investigheze cu ajutorul metodelor experimentale.”

Ceauşescu şi războiul psihologic
Autor: Lavinia Betea, 24 Nov 2007

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/ceausescu-si-razboiul-psihologic-109854.html

DZRo spune:
-Romania, ca majoritatea tarilor lumii, a inceput sa exploreze sistematic fenomenele psi in a doua jumatate a secolului 20, urmare a progreselor obtinute in URSS. Acest tip de cercetare mimetica a capatat un avant deosebit la nivel mondial dupa publicarea cartii Psychic Discoveries Behind the Iron Curtain de Sheila Ostrander si Lynn Schroeder (carte tradusa in Romania dupa 1990 – “Experimente cutremuratoare si incredibile vindecari” de Sheila Ostrander si Lynn Schroeder, Editura Ulpia Traiana, Anul primei editii 1994). Publicul roman interesat a avut posibilitatea sa citeasca despre aceste cercetari prin intermediul cartilor de popularizare a stiintei. Un exemplu remarcabil este cartea “Tainele creierului uman” de Eugenia Grosu, Ed. Albatros, 1981 in care se vorbeste inclusiv despre anestezie prin hipnoza telepatica intr-un spital din Romania (vezi pp.164-167).